Nu stiu cati dintre noi cunosc semnificatia expresiei care da titlul acestui post. Nu stiu cati au vre-un habar asupra obarsiei sale. Insa, indiferent in care dintre cazurile de care aminteam mai sus v-ati incadra, sunt convinsa ca ati simtit adevarul inchistat in aceste doua cuvinte: “Totul curge”…
Ma incearca o crancena nostalgie. Imi doresc cu ardoare o reintoarcere in timpuri mai ferite de griji, in locuri mai departe de poluarea anilor ce au trecut. Insa ma izbesc de un zid de neputinta. Fizic poate imi iese o revenire intr-un spatiu odata magic. Problema este ca ma lovesc de acest odata. Pe care oricat as incerca, nu reusesc sa il induplec. Aceeasi pajiste, acelasi delusor, aceeasi gradina, acelasi paraias, si totusi magia nu.
