Fiecare dintre noi stie cu ce se mananca o aniversare. Mancare + bautura + cateva persoane mai mult sau mai putin dragi, si gata, am obtinut reteta acestui eveniment.
Primele aniversari din viata unui om sunt, de regula, cele mai reusite. Cu cat inaintam in varsta, cu atat devine mai amara aceasta sarbatorire. Nu de alta, dar, odata cu inaintarea in etate, ajungem sa simtim in aer adierea deloc inmiresmata a trecerii timpului, si odata cu aceasta devine din ce in ce mai evidenta eventualitatea implacabila a mortii.
Nu spun ca nu exista si cazuri “fericite”, in care unii dintre noi continua a se bucura de trecerea anilor… de dragul sarbatoririi in sine. Iar aceasta stare de fapt e probabil cea ideala. “Fericiti cei saraci cu duhul caci a lor va fi imparatia cerurilor”, nu?
