Panta rhei

Nu stiu cati dintre noi cunosc semnificatia expresiei care da titlul acestui post. Nu stiu cati au vre-un habar asupra obarsiei sale. Insa, indiferent in care dintre cazurile de care aminteam mai sus v-ati incadra, sunt convinsa ca ati simtit adevarul inchistat in aceste doua cuvinte: “Totul curge”…

Ma incearca o crancena nostalgie. Imi doresc cu ardoare o reintoarcere in timpuri mai ferite de griji, in locuri mai departe de poluarea anilor ce au trecut. Insa ma izbesc de un zid de neputinta. Fizic poate imi iese o revenire intr-un spatiu odata magic. Problema este ca ma lovesc de acest odata. Pe care oricat as incerca, nu reusesc sa il induplec. Aceeasi pajiste, acelasi delusor, aceeasi gradina, acelasi paraias, si totusi magia nu.

Aniversari

Fiecare dintre noi stie cu ce se mananca o aniversare. Mancare + bautura + cateva persoane mai mult sau mai putin dragi, si gata, am obtinut reteta acestui eveniment.

Primele aniversari din viata unui om sunt, de regula, cele mai reusite. Cu cat inaintam in varsta, cu atat devine mai amara aceasta sarbatorire. Nu de alta, dar, odata cu inaintarea in etate, ajungem sa simtim in aer adierea deloc inmiresmata a trecerii timpului, si odata cu aceasta devine din ce in ce mai evidenta eventualitatea implacabila a mortii.

Nu spun ca nu exista si cazuri “fericite”, in care unii dintre noi continua a se bucura de trecerea anilor… de dragul sarbatoririi in sine. Iar aceasta stare de fapt e probabil cea ideala. “Fericiti cei saraci cu duhul caci a lor va fi imparatia cerurilor”, nu?

cateva cuvinte despre

Gasesc ca este destul de greu sa alcatuiesti o harta a fiintei tale… Asadar, voi sari peste partea de autocaracterizare in speranta ca randurile pe care urmeaza sa le insir in acest spatiu virtual vor reusi in timp sa lumineze intr-o oarecare masura cateva dintre acele fatete ale personalitatii mele care ma fac sa fiu eu.

Ce anume caut aici? Nici eu nu stiu prea bine. Sa fie vorba de faima? Recunoastere? Dorinta de dialog? Nevoia de a da gandurilor mele mai multa greutate transpunandu-le in cuvinte?

In definitiv, poate ca totul se rezuma de fapt la un pic de exhibitionism.

La inceput de drum

Acum ceva vreme am descoperit un nou tip de lectura… lectura on-line, si, trebuie sa recunosc, intalnirea cu acest tip de scriitura a avut o inraurire destul de puternica asupra mea. Cochetam de ceva vreme cu ideea de a ma revela prin scris, insa modalitatea de a pune in practica aceasta idee nu a capatat pana acum vre-un contur precis, cu atat mai putin un continut. Nu stiu daca aceasta cale se va dovedi a fi potrivita pentru mine, insa ma simt datoare mie insami cu o incercare. Vorba ceea, “incercarea moarte n-are”… Ramane de vazut cum e cu veridicitatea acestei zicale.